CHIRURGIE ALVEOLARĂ ȘI OMF
Chirurgia alveolară este o importantă ramură a medicinei dentare, ce implică tratarea unor afecțiuni orale legate de funcționarea și restaurarea aparatului dento-maxilar (fie că este vorba de o extracție sau de proceduri mai complexe), printr-o intervenție chirurgicală. Astfel de proceduri se fac, cel mai adesea, sub anestezie loco-regională și, în caz excepțional, sub anestezie generală.
Chirurgia BMF (buco-maxilo-facială) presupune intervenții de mare amploare – exemplu: tumori (cancer oral), reducerea fracturilor din regiunea oro-maxilo-faciala, supurațiile, etc. – care implică de cele mai multe ori internarea și asistență medicală permanentă.
Cele mai frecvente sechele postoperatorii ce apar în astfel de cazuri sunt: durerea, infecția, edemul, echimoza, hemoragia, luxația articulației temporomandibulare, alveolita post-extracțională.
Ce implică chirurgia alveolară?
- extracții ale dinților temporari și permanenți: dacă un dinte permanent este deja compromis definitiv el trebuie scos, pentru a evita infecții și alte complicații medicale. Procedura presupune ca dintele să fie extras din alveolă, urmând ca în locul acestuia să se monteze un implant sau să se protezeze cu o punte dentară.
- extracții de molari de minte incluși sau semi-incluși: nu se face decât dacă este necesar, adică dacă modul în care au erupt măselele de minte nu afectează în nicio formă dinții vecini. Atunci când nu au loc pe arcada dentară apare incluzia. Adică molarul rămâne sub țesutul gingival și nu poate erupe din cauza altor dinți sau a masei osoase din cavitatea bucală. Incluzia dentară poate fi însoțită de inflamație și durere.
- extracții dentare prin alveolotomie (pentru cazurile mai complicate).
- extracții de canini incluși.
- redresarea chirurgical-ortodontică a dinților incluși.
- premolarizarea: procedura implică amputarea uneia din rădăcinile molarului mandibular și conservarea celeilalte, transformând astfel molarul în premolar.
- rezecții apicale: implică îndepărtarea granulomului apical (infecții la nivelul rădăcinii dintelui), dar și a unei porțiuni din rădăcina dintelui. Metoda permite salvarea dintelui infectat.
- chirurgie parodontală (gingivectomie, gingivoplastie, chiuretaj sub-gingival).
- regularizarea crestelor alveolare: presupune netezirea substratului osos în urma extracțiilor. Aceasta tehnică se folosește pentru a obține unui câmp protetic optim protezărilor ulterioare.
- chistectomii (îndepărtarea chisturilor maxilare).
- incizie abcese normale sau complicate.
- tratament chirurgical preprotetic.
- augumentări osoase sau adiții de os: se fac la pacienții la care extracțiile dentare au fost făcute cu mult timp în urmă, iar osul s-a resorbit. Pentru a putea insera implanturi de o lungime si o grosime adecvata, este nevoie de augumentări osoase.
- inserarea de implanturi dentare.
- sinus lifting extern și intern: necesar în unele situații pentru inserarea ulterioară de implanturi.
Organismul reacționează diferit la intervențiile chirurgicale, în funcție de metabolism. Rezistența organismului este data și de stilul de viață și de dieta pe care fiecare individ le adoptă. Astfel o alimentație bogată în calciu, magneziu, fosfor, vitamine și minerale va ajuta recuperarea în perioada post-operatorie.
După ce ați suferit o extracție dentară sau orice fel de intervenție chirurgicală la nivelul cavități bucale este recomandat să consumați alimente pasate și multe lichide, să adoptați o dietă bogată în vitamina B și C, care ajută la vindecarea plăgii și să nu fumați în primele 3-5 zile (dacă aveți acest viciu), pentru că fumul favorizează infecțiile, întârzie vindecarea și accentuează durerile.
În perioada de recuperare este indicat să evitați folosirea apei de gură în prima zi. Obiceiul poate fi reluat din ziua a doua, la fel și periajul. Atenție însă la periuța pe care o folosiți! Pentru a nu vă provoca răni suplimentare folosiți o periuță cu peri moi. Igiena bucală este extrem de importantă pentru a împiedica posibile infecții.
